Romanian Youth Movement for Democracy (RYMD) a transmis Comisiei Europene o serie de recomandări pentru pregătirea viitoarei Strategii Europene pentru Tineret, pornind de la experiența noastră de lucru cu tineri din comunități mici și din mediul rural din România.
Recomandările aduc în atenție o realitate pe care o întâlnim constant în activitatea noastră: oportunitățile de participare, implicare civică și dialog cu autoritățile nu sunt distribuite în mod egal. Tinerii din comunitățile mici și din mediul rural au adesea mai puține contexte în care să își facă vocea auzită și mai puține resurse pentru a se implica în viața comunității.
Prin contribuția transmisă Comisiei Europene, ne-am dorit ca experiențele și nevoile acestor tineri să fie luate în considerare atunci când sunt stabilite prioritățile europene pentru următorii ani. Recomandările noastre se bazează atât pe activitatea directă a RYMD în comunități, cât și pe opiniile și experiențele tinerilor cu care lucrăm.
Mai jos prezentăm principalele idei și recomandări pe care le-am transmis Comisiei Europene.
1. Cine suntem și cum am ajuns la aceste recomandări
Asociația Romanian Youth Movement for Democracy (RYMD) este o organizație neguvernamentală înființată în 2010, cu sediul în Bacău, care lucrează la nivel județean pe patru direcții: participarea copiilor și tinerilor la viața publică, educație pentru democrație, comunități accesibile pentru copii și tineri și consolidarea ONG-urilor din județ. Contribuția sintetizează consultări directe cu tineri din județul Bacău, inclusiv din comune și localități mici, pe patru teme alese de participanți.
Pentru colectarea propunerilor a fost utilizat un chestionar online cu 250 de respondenți cu vârste între 13 și 25 de ani din județul Bacău. De asemenea, propunerile sunt extrase și din concluziile dezbaterii organizate cu peste 100 de tineri din șase comunități rurale din județele Bacău și Vaslui în luna mai 2026, în cadrul Festivaului civic-cultural Art’N’Sat 2026, ediția a II-a, desfășurat la Căiuți, județul Bacău, organizat organizat prin proiectul „Acces egal la participare”, finanțat prin programul Erasmus +.
2. Constatări principale avute în mediul rural din județul Bacău, în anul 2026
2.1. Violență și bullying
Tinerii descriu bullying-ul ca fenomen cu trei roluri, nu două: victima, martorul și agresorul sunt toți afectați, iar agresorul acționează adesea din traume proprii. Cauzele pe care le identifică sunt structurale — lipsa activităților destinate tinerilor, lipsa educației primite în familie și în școală, anturajul, nevoia de a ieși în evidență — ceea ce leagă bullying-ul de absența unui spațiu legitim în care să fie văzuți și apreciați.
2.2. Lipsa oportunităților de dezvoltare
Întrebați cum resimt lipsa oportunităților, răspunsul a fost scurt: „devenim sedentari”. Lista soluțiilor propuse spune totul despre punctul de plecare: apă potabilă, toaletă publică, asfaltarea satului, o sală de sport amenajată, o bibliotecă cu program prelungit, un autobuz care circulă și după-amiaza, o cantină în toate comunele, un psihoterapeut pentru copii în comună. Tinerii din comunitățile mici nu solicită doar proiecte de tineret, ci și infrastructura de bază fără de care acestea nu au unde să se desfășoare.
2.3. Calitatea educației
Nemulțumirea se traduce în efecte concrete: prea multe materii dintre care unele nu ajută, anxietate legată de profesori (dispoziția profesorului influențează starea elevului), dezorientare, absența deprinderilor de viață independentă și puțini tineri care termină educația de lungă durată. Percepția lor este confirmată de datele oficiale: potrivit Raportului privind starea învățământului preuniversitar din România 2024–2025 al Ministerului Educației și Cercetării, aproape 20% dintre copiii din mediul rural care intră în sistemul de educație nu îl finalizează, iar decalajul urban–rural al ratei brute de cuprindere depășește 30% la nivel gimnazial.
2.4. Sănătatea mintală
Sunt afectate starea, comportamentul și rutina; apar anxietatea socială și retragerea. Două formulări descriu bariere în calea cererii de ajutor: problema „îi face să creadă că nu există nicio problemă” și apare „o gândire pozitivă forțată”. Între cauze numesc bullying-ul, problemele familiale, stresul, violența, lipsa sprijinului familial și diferența de mentalitate dintre părinți și copii.
3. Recomandări
3.1. Violență și bullying
R1. Condiționarea finanțării europene a programelor anti-bullying de existența unui mecanism real de participare a elevilor în școala beneficiară.
Problema: Tinerii au cerut un consiliu al copiilor cu structură definită și rol de prevenție; programele proiectate exclusiv de adulți ratează tocmai rolul pe care ei se oferă să îl joace.
Ce ar trebui să facă UE: Să includă participarea structurată a elevilor drept criteriu de eligibilitate în apelurile Erasmus+ (KA1/KA2, sectorul tineret și școlar) și în programele naționale finanțate vizează climatul școlar.
R2. Finanțarea prevenției prin recunoaștere, nu doar prin sancțiune.
Problema: Întrucât asociază bullying-ul cu „nevoia de a ieși în evidență”, tinerii propun o cale alternativă de afirmare: panouri lunare de evidențiere a faptelor bune, jocuri de echipă la fiecare clasă, discuții lunare la dirigenție.
Ce ar trebui să facă UE: Să deschidă micro-granturi cu birocrație redusă (model ESC Solidarity Projects), accesibile grupurilor de elevi din școli rurale, pentru activități de coeziune la nivel de clasă.
3.2. Lipsa oportunităților
R3. Introducerea unui „test rural” obligatoriu pentru Strategia Europeană pentru Tineret post-2027.
Problema: Instrumentele europene de tineret presupun o infrastructură minimă; o strategie care nu verifică acest decalaj se adresează, în practică, doar tinerilor din urban.
Ce ar trebui să facă UE: Să impună pentru fiecare obiectiv o evaluare a aplicabilității în comunități rurale și indicatori dezagregați rural/urban, în linie cu Youth Goal #6 („Moving Rural Youth Forward”).
R4. Includerea explicită a infrastructurii de timp liber pentru tineri în politica de coeziune, dincolo de activitățile „soft”.
Problema: Tinerii au cerut sală de sport, pistă de biciclete, skatepark și bibliotecă cu program prelungit; Erasmus+ nu finanțează clădiri, iar fondurile care le pot finanța nu tratează tineretul ca prioritate.
Ce ar trebui să facă UE: Să introducă în programele de finanțare și în dezvoltarea rurală o linie dedicată infrastructurii de tineret la nivel de comună, cu procedură simplificată pentru UAT-uri mici și consultarea obligatorie a tinerilor la proiectare.
R5. Tratarea transportului public ca precondiție a participării tinerilor, nu ca temă separată.
Problema: Cererea de „program prelungit la autobuz” determină dacă un tânăr din comună poate rămâne la o activitate extracurriculară sau la un consult psihologic în oraș; fără transport după-amiaza, orice ofertă rămâne teoretică.
Ce ar trebui să facă UE: Să recunoască accesibilitatea transportului drept indicator al accesului la servicii în cadrul Dialogului UE cu Tinerii și să permită decontarea transportului participanților în toate liniile de finanțare pentru tineret.
3.3. Calitatea educației
R6. Consacrarea orientării educaționale și vocaționale ca drept, nu ca activitate ocazională.
Problema: Tinerii raportează „nesiguranță despre viitor” și cer orientare pentru alegerea liceului și a carierei. Într-un context în care aproape 20% dintre copiii din rural nu finalizează sistemul de educație (MEC, 2024–2025), orientarea este o condiție a finalizării parcursului, nu un serviciu opțional.
Ce ar trebui să facă UE: Să stabilească, prin Strategia post-2027 și Garanția pentru Tineret, un standard minim de ore de orientare per elev înainte de fiecare tranziție educațională.
R7. Finanțarea parteneriatului școală–comunitate pentru competențe de viață.
Problema: Tinerii numesc „lipsa deprinderilor de viață independentă” drept efect direct al educației actuale și cer parteneriate ale școlilor cu cabinete medicale, DGASPC, Crucea Roșie, Poliția și ONG-uri, plus ore de educație financiară și de legislație.
Ce ar trebui să facă UE: Să prioritizeze în Erasmus+ parteneriatele mici (KA210) între școli rurale și actori comunitari, reducând sarcina administrativă care le face inaccesibile școlilor fără departament de proiecte.
3.4. Sănătatea mintală
R8. Stabilirea unui standard european minim de acces la psiholog pentru copii și tineri, aplicabil și în mediul rural.
Problema: Tinerii cer „prezența constantă a psihologilor în școală” și un „psihoterapeut cu specializare pe copii în comună”. Diferența dintre un psiholog prezent lunar și unul prezent constant este diferența dintre un serviciu formal și unul real.
Ce ar trebui să facă UE: Să transforme abordarea sa privind sănătatea mintală într-un angajament măsurabil: raport minim psiholog/copii, timp de așteptare maxim și acces gratuit, monitorizate dezagregat rural/urban.
R9. Finanțarea consilierii de grup și a grupurilor de sprijin conduse de profesioniști, dincolo de campaniile de conștientizare.
Problema: Tinerii cer grupuri de sprijin, consiliere de grup, ședințe părinți–copii și „psihologi empatici”. Întrucât numesc între cauze „diferența de mentalitate dintre părinți și copii”, lucrul cu familia este parte a intervenției.
Ce ar trebui să facă UE: Să reechilibreze finanțarea dinspre campanii de informare către servicii directe furnizate de școli și organizații de tineret, cu o componentă de lucru cu părinții.
R10. Tratarea integrată a bullying-ului și a sănătății mintale, în același cadru de politică.
Problema: Bullying-ul este prima cauză a problemelor de sănătate mintală numită de tineri, iar trauma este explicația pe care ei o dau comportamentului agresorului; politicile care separă cele două teme tratează același fenomen de două ori și insuficient.
Ce ar trebui să facă UE: Să integreze obiectivele privind climatul școlar și sănătatea mintală într-o singură componentă a Strategiei post-2027, cu finanțare comună și indicatori comuni.
4. Priorități transversale
- Ruralul nu este o nuanță, ci condiția de plecare. Un tânăr care cere apă potabilă nu se află în același punct de start cu unul care cere mobilitate europeană; instrumentele actuale sunt accesate cel mai ușor de cei care aveau deja acces.
- Accesul la sprijin psihologic apare în toate consultările noastre — ca soluție anti-bullying, ca lipsă în școală și ca lipsă în comună.
- Infrastructura pentru timp liber este politică de prevenție: tinerii leagă explicit lipsa activităților de violență și de sedentarism. O sală, un teren, o bibliotecă deschisă după-amiaza și un autobuz care circulă sunt măsuri de siguranță, nu doar de agrement și timp liber.
- Tinerii nu cer să fie auziți, ci să fie ascultați și încurajați să lucreze: un consiliu al tinerilor cu rol de prevenție, implicare voluntară, discuții lunare cu reprezentanți ai autorităților. Rolul politicii europene este să transforme această disponibilitate într-o funcție recunoscută și finanțată, nu într-un eveniment ocazional de consultare.
Organizațiile care desfășoară această activitate depind de finanțări europene pe termen scurt și volatile, ceea ce face imposibilă menținerea serviciilor între proiecte. Sunt necesare micro-granturi fără cofinanțare, costuri de personal eligibile și granturi de funcționare multianuale pentru organizațiile de tineret.