Articol scris de Diana Vătavu, participant la cea de-a patra ediție a training-ului „Ideea ta pentru Bacău”, iulie – august 2018
Aș putea începe prin a vă povesti cum am aflat despre acest proiect, dar majoritatea știm că la un proiect aplici dacă afli prin mass-media sau prin recomandarea cuiva. Ei bine, am primit un mesaj de la o fostă profesoară care mi-a trimis un link și m-a provocat să completez un formular cu ideea mea pentru județul Bacău.
Am acceptat provocarea. Am completat formularul și după câteva zile am primit un e-mail care îmi confirmase că sunt acceptată la proiectul ,,Ideea ta pentru Bacău”. Am așteptat câteva zile în care am privit procedurile corecte ale unui proiect până când a venit ziua cea mare: 30 Iulie! După ce mi-am împachetat juma’ de casă și am aflat că de la ora 14:30 din Târgu Ocna la Slănic Moldova se anulase, am intrat în panică și mi-am dat seama că emoțiile mă copleșeau. ,,Oare voi ajunge la timp?”, “Oare cum sunt oamenii de acolo?”, întrebări care mi se repetau în minte și care îmi arătau foarte clar teama mea de necunoscut și teama de a nu mă integra. Am ajuns la timp cu bine, am făcut cunoștință cu o parte dintre participanți și am intrat în sala în care se desfășura sesiunea de cunoaștere.
Inițial, mă așteptam ca toată lumea să spună aceeași poezie:,,Bună! Mă numesc Cutărescu, am X ani, vin din Y oraș și am venit aici ca să învăț ceva nou”. Ehh… bună glumă, am făcut joculețe interactive prin care am cunoscut toți participanții, de la nume, până la pasiuni și ne-am cunoscut chiar și pe noi. Efectiv m-am descoperit temătoare de a deranja lumea, temătoare în cazul unei neîntregrări, temătoare în a mă face de râs, dar am și descoperit că atunci când încerc să fac ceva îmi pun creativitatea la contribuţie. După o serie de energizere şi stabilit echipe, am ales subiectele pe care urma să lucrăm şi învăţa cum să scriem un proiect. Subiectele au fost: ,,Şcoala de vară pentru tinerii băcăuani” , ,,ONG în Târgu Ocna”, ,,Cancicov Fest” şi ,,Pregătirea tinerilor pentru examenele naţionale”. După, am avut un teambuilding prin care să consolidăm echipa ce consta în ridicarea unui pod şi nu oricare, ci Golden Bridge din San Francisco, folosind doar materialele date de ,,bancă” prin care ne-am dezvoltat abilităţile de lucru în echipă şi skill-urile de constructori. Am discutat despre cum putem identifica o problemă şi cum o putem combate, cum analizăm cauzele şi cum putem înţelege efectele directe şi indirecte prin exerciţii. Apoi, am vorbit despre soluţii, obiective, activităţi, rezultate şi impact, pentru a înţelege mult mai bine avantajele şi dezavantajele unui proiect.
Pentru a funcţiona ca echipe, am avut un program foarte cute în care am avut de desenat casa visurilor noastre. Fiecare şi-a desenat casa cum a vrut el, cu piscină, palat, cu tancuri în caz că e problemă de război, cu terasă, mansardă, cu Dacia 1300 la poartă, cu tot ce ţi-ai putea imagina. Din casa fiecăruia a trebuit să tăiem, ulterior, câte ceva pentru a face casa de vis a echipei şi bineînţeles că toată lumea a dorit să aibă cam toată casa în casa echipei şi de aici a început distracţia. Să alegi o mică parte din ce ai visat a fost foarte dificil şi trebuia să te gândeşti la ce îţi este cel mai de folos, aşa că am ales mansarda mea, alţii tancul şi elicopterul, alţii lacul şi copăceii şi aşa am făcut casa de vis a echipei. Credeaţi că asta e totul? No. Din toate casele echipelor trebuia să facem o casă mare. Alte alegeri, altă casă care a iesit perfectă. Mulţumim Andreei pentru iniţiativa de a propune să meargă cineva în faţă pentru a aranja piesele casei perfecte. Concluzia exercițiului a fost aceea că, uneori, e foarte dificil să renunțăm la ce e al nostru în favoarea celorlalți, că e greu ca cineva să facă primul pas în luarea deciziilor și că, de multe ori, suntem doar spectatori atunci când se iau decizii care ne afectează.
A patra zi a fost una de foc şi când zic foc mă refer la sudoare, apă şi munte. Ziua 4 a fost cuprinsă de o activitate outdoor în care am avut un traseu de urmat pe munte, de la pensiunea ,,Poiana Verde” până la Mânăstirea Ştefan cel Mare, şi de îndeplinit câteva sarcini, precum o poză cu un localnic şi cu un animal, un suvenir, de identificat locuri poluate de pe traseu pe o aplicaţie de cântat, de ţipat în mijlocul pădurii. A fost, într-adevăr, foarte frumos şi foarte solicitant. Să fiu sinceră, unii ne-am întrecut pe noi înşine prin faptul că am mers atâta drum (bine, alţii au luat şi căruţa), prin faptul că am urcat destul de repede acel munte, dar cu toate astea a fost o experenţă inedită prin tot farmecul ei natural, cât şi spiritul competitiv. Ajunşi la pensiune nici bine nu ne-am potihnit căci outdoor-ul nostru nu era gata. Aşa am ajuns să mă dau cu caiacul, să trag cu arcul, să trecem toţi prin ochiurile din pânza de păianjen şi de a ne coordona un coleg în jocul Minesweeper. Am uitat de noduri! Am avut de învăţat 3 noduri la alegere şi astfel s-a făcut că majoritatea exersau nodurile seara, pentru ca dimineaţa să le prezentăm.
În următoarea zi am prezentat nodurile şi am calculat punctajul echipelor și bineînţeles că una a ieşit învingătoare. Tot în aceaşi zi am avut de promovat proiectul şi de calculat bugetul necesar activităților. Promovarea a fost foarte faină din punctul de vedere al libertăţii. Am avut scenetă cu reporteri, imnul ONG-ului, o promovare foarte simpatică, printr-un pliant, a evenimentului Cancicov Fest şi o prezentare a unei şcoli de vară printr-un mod foarte original implicând copiii şi un mic energizer. Am calculat bugetele fără și cu TVA, acesta fiind și ultimul punct bifat de pe lista scrierii proiectului.
Dimineaţa ne-am trezit cu toţii, am mâncat bine, a venit autobuzul şcolar a.k.a ,,Clopoţelul” pentru a ne desfăşura activitatea de ecologizare în comunitatea locală, mai exact punctul turistic ,,Cele 300 de scări”. Aici am strâns gunoaiele aruncate de turiștii neglijenți, am fost felicitaţi de cei aflați pe traseu la acea oră şi chiar am dansat cu ei o horă cât timp am luat o scurtă pauză.
Tot am vorbit despre ce am făcut pe parcursul zilelor, dar serile nu sunt importante? Serile ni le-am petrecut frumos socializând, jucând joculeţe ca ,,Activity”, ,,Vărcolacii”, un mic cazino, cântând sau distrându-ne.
Ce spun tinerii participanți?
Sunt sigură că, pentru fiecare participant, acest training a reprezentat un pas înainte în dezvoltarea sa şi multe amintiri plăcute ne-au rămas în amintire. Dacă aş defini training-ul ,,Ideea ta pentru Bacău’’ în trei cuvinte ar fii ,,Idei, Armonie, Dedicare’’, dar asta ar fi doar o mică parte din caracterizare. I-am întrebat şi pe ceilalţi participanţi cum ar defini în trei cuvinte acest training şi am primit răspunsuri care m-au făcut să înţeleg că toţi ne-am simţit foarte bine, am învăţat lucruri noi şi am fost pe aceaşi undă. Am putea face un puzzle foarte frumos din răspunsurile lor: ,,Distracţie-Prieteni-Socializare’’ (Diana), ,,Creativitate-Spontaneitate-Implicare’’ (Andreea), ,,Provocare-Dezvoltare-Prietenie’’ (Iulia), ,,Schimbare-Implicare-Dedicare’’ (Bogdan), ,,Distracţie-Ambiţie-Socializare’’ (Narcis), ,,Prieteni-Distracţie-Echipă’’ (Alex) şi ,,Distracţie’’ (Emanuel). Pe lângă scrierea unui proiect, luarea unei decizii, precum şi multe altele sunt sigură că individual am învăţat câte o lecţie indirectă cum ar fi răbdarea, lucrul în echipă, cum să te orientezi corect într-o pădure sau chiar o lecţie de leadership, precum cea învăţată de Ionuţ: ,,Pentru mine, training-ul „Ideea ta pentru Bacau” a fost o experienţă de viaţă! În primul rând, mi-a arătat că a fi lider nu înseamnă a da ordine, ci a coordona echipa pentru a duce la bun sfârşit ceea ce ne-am propus! Mi-a arătat că lider nu am fost numai eu! Într-o echipă nu există un singur lider! Lideri suntem toţi în felul nostru! Fiecare vine cu o idee care poate fi pusă în practică şi care trebuie respectată!’’.
Cu siguranţă am învăţat multe, ne-am făcut prieteni, ne-am distrat, iar acum observăm deja amprentele în cursul dezvoltării noastre în viaţa de zi cu zi şi chiar amprente pe viitor care ne arată cât de mult ne-a ajutat acest training. Andreea mi-a dezvăluit unul dintre avantajele pe care, crede ea, le va avea pe viitor de pe urma participării sale: ,,Cred ca m-a ajutat. Pe lângă faptul ca am cunoscut oameni dornici de a schimba ceva, ceea ce am învățat acolo (munca în echipă, devotament, implicare, cum să fac un proiect, ce program de finanțare să accesez) mă va ajuta să fac ceva, cel puțin pentru copiii și tinerii din comuna în care stau. Tocmai asta a fost și una din așteptările pe care le aveam când am ajuns acolo și am învățat mai mult decât mi-am imaginat’’.
Vreau să le mulţumesc tuturor trainerilor pentru organizarea acestui proiect care m-a dezvoltat din punct de vedere intelectual şi social, care mi-a dat oportunitatea de a-mi dezvolta ideile şi de a avea experienţe noi la care nu m-am gândit niciodată că le voi face. Le mulţumesc participanţilor, cei care mi-au devenit prieteni, pentru că dacă nu erau ei, experiența nu era atât de frumoasă şi colorată. Trainingul ,,Ideea ta pentru Bacău” te face să aplauzi cu mândrie când vezi cum tinerii de prin tot Bacăul vor să își investească energia și inteligența în acest judeţ, vor să se dezvolte, vor o comunitate activă în care toată lumea să contribuie cu idei. Experiența te face să înţelegi că poţi schimba lumea cu o idee, chiar dacă ţi se pare o idee ieşită din comun, te face efectiv să crezi că lucrurile se pot schimba în bine şi că acest lucru nu rămâne la capitolul speranţe.